Pista invingatorilor

Alegerile pe care le facem in viata sunt de cele mai multe ori o completare a valorilor noastre. Sau poate o confirmare ca drumul pe care ne aflam este cel bun. Oricum ar fi, acel drum trebuie gasit prin siguranta si suflet, respect si multa determinare.
Prima oara cand Matt a pasit pe pista de automobilism, a stiut ca va iubi acest sport. Simtea ca acesta este drumul sau in viata si ca, indiferent de ce ar urma, nimic nu l-ar impiedica sa renunte. Desi avea doar 9 ani cand tatal sau l-a dus la prima competitie de automobilism, in sufletul baiatului fiorii deja ii resuscitau toti porii, sunetul rotilor flamande de viteza il fascinau, facandu-l sa viseze dincolo de linia de sosire.
-Tati, de ce pilotii incetinesc in curbe?
-Pentru ca altfel drumul inselator i-ar duce in directii nedorite.
-Dar daca incetinesc, nu pot fi depasiti mai usor de cei din urma?
-Bravo, esti foarte istet pentru varsta ta. Asa este, doar ca daca observi bine pista, iti vei da seama ca ei toti lupta pentru acelasi lucru: linia de sosire. Daca risti si nu incetinesti la curbe, atunci vei ajunge unde nu trebuie. Si vei rata sa vezi primul, steagul de sosire.-Tati, vreau si eu sa vad primul steagul cand voi fi mare.

Se întâmplă câteodată.. Un moment se opreşte în timp. Si pluteşte şi rămâne… pentru mai mult de un moment. Şi sunetul se opreşte… şi mişcările se opresc…pentru mult, mult mai mult de un moment. Şi apoi momentul dispăru.
Iar inima lui Matt incepu din nou sa bata.
“ -Tata, vino! Am nevoie sa ma ghidezi. E totul gol, nu mai vad linia. Este.. gol.”

Presa internationala profitase de accidentul lui Matt din ultimul Grand Prix al sezonului pentru a aduce in centrul atentiei viata tanarului ce a socat lumea automobilismului prin daruirea sa extraordinara. Desi nimeni din familia Hewit nu dorea sa comenteze nefericitul accident, speculatiile incendiau in fiecare zi mass-media, camufland scena competitiilor pe patru roti intr-un adevarat spectacol comercial. Insa lupta cu moartea a sportivului nu putea fi divulgata unor astfel de actiuni ieftine si lipsite de esenta. Doar el si amintirile legate de tatal sau aveau prioritate acum. De fapt, acestea i-au adus inapoi bataile inimii si respiratia.
-Matthew? Ma auzi? Poti sa deschizi ochii acum..
-Tati?
Cu emotie in glas , ridica prima pleoapa si apoi, intr-un gest infantil, bulbuca ochii pentru a-si arunca privirea asupra tortului acoperit de munti de ciocolata. Toti incep sa cante: “Multi ani traiasca, multi ani traiasca, la multi ani!”.
-La multi ani, dragule, il saruta tandru Linda, mama sa.
-Sufla in cele 10 lumanari si puneti o dorinta, baiete! Incearca sa fie una fara coada si fara mustati. Asta ai primit anul trecut.
-Tata, acum imi doresc..
Dupa un lung moment de tacere, o voce de femeie ii acopera gandurile tanarului.
-Domnule Hewit, ma auziti? Asistenta, cheama doctorul imediat. Pilotul nostru isi revine.In minte ii rasuna acel blestemat: “Sa fiu pilot de curse. Tata, asta imi doresc.”

Nu lăsa pasiunea ta să moară, scânteie cu scânteie în mişcarea continuă a lui “nu chiar”, “încă nu”, şi “deloc”.
Nu lăsa să piară eroul din sufletul tău în frustrarea vieţii pe care o meritai şi n-ai reuşit să o ai.
Lumea pe care o doreşti poate fi obţinută. Există. E reală. Să nu clachezi. E posibilă. E a ta.

Mama la 11 ani, imi caut copilaria

“Mama la 11 ani, pierdut si caut copilaria.Este o tanti imbracata in culorile curcubeului, are chip de papusa si imbratisare tandra. Ofer recompensa celui care o gaseste un zambet ce ma insotea inainte sa port o jucarie in pantece.”