Dansand in ploaie

Anyone who says that sunshine brings happiness has never danced in the rain.

Remuscare

Acum regret ca am trantit nervoasa usa, neprivind inapoi. Am crezut ca orice alt cuvant poate fi de prisos si am lasat tacerea sa decida pentru amandoi. A fost scurt, dar se pare ca imaginea acelui moment in mintea mea capata noi dimensiuni, se repeta intr-un ritual ce dureaza mai mult decat viata insasi. Ar trebui sa accept resemnata ceea ce destinul a ales fara sa-mi priveasca chipul sau fara a asculta motivele? Sa privesc in continuare trecutul cu o nepasare surda si care imi consuma fiecare clipa, chinuindu-ma cu un nesat amagitor? Si daca as vrea sa strig la tine, tacere? Daca ti-as complimenta pustietatea, as reusi sa smulg macar un ecou? Ar invinge singuratatea doar un singur si ciudat ecou? Sau mi-as pierde glasul in zadar incercand sa-ti acopar imensa prapastie?

De ce te incapatanezi sa ne inchizi in aceste cufere ale indiferentei, obligandu-ne sa ne traim viata chinuiti, ursuzi unii fata de ceilalti, reci si atat de pustii, dorind implinirea numai pentru noi?
Mi-ar placea sa iti alin durerea spunandu-ti ca doar vantul a facut acea usa sa se inchida, limitandu-ne lumile in cel mai crud mod cu putinta. Ai accepta sa te mint? Sa-ti tradez simtirile si sa-ti spun ca nu a fost vina mea.. Poate asa voi reusi sa scap de aceste remuscari. Da da, iti voi marturisi. Ma vei intelege si ierta. Te iubesc.

Acum regret ca nu am expediat niciodata aceasta scrisoare. Inca te iubesc, chiar daca .. usa ta e inchisa pe veci.

Atentat la campioana - part 2

Lectia de zbor. Cu Rijkaard in Champions League.

Realitatea a dominat aseara intreaga suflare microbista venita sa ia parte la magia care, se pare, ca transforma, la fiecare partida, acea parte din Manchester in "Teatrul Viselor". Vise.. da. Iarasi se pare ca am pornit la drum cu foarte multe vise, dar cu putine conceptii despre cum se materializeaza aceste notiuni, despre cum se transforma un ideal oarecum fantezist intr-o manifestare ce incadreaza realismul in parametri vii si fundamentali ai jocului numit fotbal.
"Teatrul Viselor" se definea cel mai bine anul trecut, in sfertul de finala Manchester - As Roma, cand diavolii rosii ai Angliei zdrobeau echipa italiana cu un verosimil 7-1, dupa 90 si ceva de minute in care nici nu te mai impresionau executiile de varf ale alb rosilor. Mai mult soca lipsa de coeziune si inexistenta absoluta a apararii italine. Destinul facea insa, ca roata sa se intoarca, iar in semifinala disputata pe San Siro din Milan, englezii sa cedeze tocmai in fata unei echipe din campionatul italian.
Revenind in prezent, rememorarea secventelor importante de joc de aseara ne confrunta cu o situatie destul de grea pentru echipa catalana si, in special, pentru coordonatorul principal al esecului de pe Old Trafford: Rijkaard. Probabil ca acest "fiasco total", cum il numesc gazetele sportive din Spania, nu se rezuma doar la meciul pierdut in returul semifinalei, ci concentreaza toate deciziile mai putin inspirate luate de antrenor in aceasta perioada mai putin favorabila pentru formatie.
Tehnic vorbind, structura echipei si detaliile dezbatute de olandez cu jucatorii ar fi parut sa redea jocului acea calitate ce putea detasa formatia din Catalonia de orice alta echipa aspiranta la cupa europeana a campionilor. Dar totusi, din punct de vedere evoluativ si practic, rezultatele masurilor luate de Rijkaard l-au facut sa suspine chiar si pe cel mai infocat suporter.
Astfel, dupa meciurile rusinoase nu doar din campionat, ci chiar din liga suprema CL, plecarea antrenorului este din ce in ce mai categorica, iar opiniile suporterilor ajung sa concureze chiar si idea renuntarii la multi dintre jucatorii fundamentali ai echipei.
Concluzia? Trebuia sa inveti de mult sa zbori, Rijkaard.