Micii giganti

Barbatul, plin de rezerve, stilat prin modul de a-si sustine opiniile si mai ales echipa pe care o conduce, isi alege cu mult rafinament vorbele si pozitia in fata camerelor. Nu iese in evidenta cu nici o afirmatie, nu zambeste, nu schiteaza nici un gest atunci cand marele Gigi de Pipera ii lauda prestatia, prin elogierea continua a echipei pe care barbatul sobru o conduce. Isi pastreaza obiectivitatea si prestanta, impunand o tinuta demna de un om de afaceri, si dincolo de asta, de o persoana ambitioasa si modesta.

-Care credeti ca va fi campioana? Sau, ar trebui sa va intreb altfel.. Credeti in taria Unirii de a se afirma ca lider?

-Prefer sa nu comentez. Deocamdata mai sunt meciuri de jucat si nu doresc sa ofer nici un pronostic.

-Trebuie sa va spun, dragi telespectatori, ca dupa acest derby care ar fi trebuit sa ofere mai mult decat o remiza netentanta, la noi in platou este o atmosfera destinsa si glumeata. Chiar si domnul Becali isi permite sa fie amuzat de totalul nespectacol din teren. In schimb, Mihai s-a schimbat dupa terminarea partidei. De ce schimbarea asta?

-Campionatul inca se ma joaca, dupa acest meci sunt constient de sansele echipei Urziceni la titlu si nu pot comentez, pentru ca sunt direct implicat in disputarea acestui campionat.

Scurt si la obiect, omul isi pastreaza un calm ce pare sa sperie moderatorii, dar in acelasi timp dovedeste de ce mici giganti, echipe ce au la baza jucatori si nimic mai mult, lasa deoparte orice urma de invidie si de rivalitate si se mentin pe o linie de joc incredibila, intr-o forma ce nu ajunge la inaltimea vedetelor echipelor capitalei.

Unirea campioana. Fie! Merita.

Dincolo de ...

Imi tii chipul in palme si imi desenezi pe piept inima mea. Dar tu nu vezi unde este ea, pentru ca bate deasupra noastra ca o imagine desavarsita a universului nostru.

Nu pot sa ma mai gandesc la tine, intelegi? Esti otrava mea, este ceea ce ma sufoca stiind ca nu te pot avea. Nu-mi arunca nici o privire, nu zambi ucigator, nu pasi trufas, arandu-mi izbanda ta asupra iubirii mele, pentru ca stii cat sunt de slaba. Orgoliul tau ma arunca in fiecare secunda prada trupului tau, te doresc mai aprig oricand imi arunci aspru in fata superioritatea ta si stiu ca nu vei intelege niciodata cum ma omoara modul tau arogant de a fi, infiorandu-mi gatul, bataile inimii, respiratia.

Esti.. si zambesc stupid cand imi amintesc asta.. o vedeta a marilor scene, si pentru ca ai performat si pe scena mea umila, dar infricosata de atata pasiune, ti-am adus ofranda puritatea ochilor mei si a pielii mele, am pastrat toate suspinele si orice gemat de placere pentru a ta superioritate. Stiu ca ma cuprinzi si uitam de tot ce a fost pacat in viata noastra, pentru ca unirea in sensul atractiei dintre noi nu este nicicand o crima, ci o chemare, o desavarsire, un ideal.

Mainile mele temerare iti cunosc fiecare centimentru al trupului si, fara nici o sfiala, iti strapung pielea in mii de fiori, aruncand parfum de nuca de cocos pe gatul tau in delir. Nu-ti place mirosul, dar sunt dispusa sa iti astup orice simt cu ale mele buze, cu ai mei pori indragostiti, cu toata nebunia ce ma domina cand sunt cu tine. Stii asta, ti-o marturisesc din interiorul meu de sincera amanta toate miscarile, prin toate partile reci ale corpului meu care isi asteapta mantuirea. Si tu chicotesti copilaros in toata virilitatea ta atunci cand iti dovedesc spatele si pietul cald. Cat ma provoaca gropita din obrajii tai mari, perfect sculptata langa ochii tai caprui si parul blond de zeu.

Esti cea mai mare pedeapsa a mea, esti otrava, esti intreaga razbunare a universului impotriva mea, dar stiu ca fara tine as muri de doua ori. Stiu ca daca nu m-ai astepta undeva, intr-un moment, intr-o alta lume, acum, maine, peste 20 de ani, ar fi ca si cand nu as expedia niciodata aceasta scrisoare. Si asta ar insemna pierzania pentru mine.

Imi tii chipul in palme si imi desenezi pe piept inima mea...

TRI-CHAMPIONS!

Stilat, dar letal asemenea unui colt cu amortizor, cu un calibru masurat in atatia ani de traditie in Liga Campionilor, atacul Barcelonei a fost folosit cu o precizie catalana indiscutabila impotriva unor englezi fara defensiva si rataciti. Glontul este neobositul Eto'o, un erou al atator sezoane in diviziile clasice si elegante ale fotbalului, un om ce isi merita toate titlurile de inteligent si bun atacant, dar si cel care se napusteste nebun in careul lui Manchester, ranind serios defensiva imprastiata in minutul 10.

Repriza a doua pur si simplu ia foc, Henry pare ca misca, dar dezamageste in ciuda marelui nume pe care il purta o data, de mult. Dansam si sarbatorim in tribune, dar si pe scena de pe Olimpico, una fiesta nebuna, declansata in urma asasinatului din teren. Explozie de culoare si de viata. Lovitura libera din minutul 50 se transforma intr-o bara, una fenomenala, care ne scuteste insa de fericirea absoluta!

Transpiram in 55, dar din atatia jucatori inalti ai lui Manchester, Park e cel ales pentru ce ar fi putut fi egalarea pe tabela de joc. Yaya Toure ne pune in incurcatura, dar nu suntem jenati, ci ii jenam prin superioritate. Ronaldo mai verifica din cand in cand egoul si vedetismul in ecranele de pe Olimpico, fiind usor deranjat de cum arata freza lui in seara de mai (o fi din cauza caldurii, saracul). Rooney zero barat, Tevez abia misca, apreciez totusi prestatia lui Ferdinand si Carrick. Pique glorios, dar ne lipseste mult Marquez, in ciuda inlocuitorului Sylvinho si a mijlocasului impins Busquets.

Al doilea gol din minutul 70, opera micului mare 'Leon' al echipei, este fara indoiala incununarea atator pase de magicieni, atator minuni de jucatori crescuti si antrenati la Barcelona sa devina lunetisti ai portii, oameni ce si-au oferit darul si talentul pentru eterna emblema a Cataloniei. Capitala, oras de noapte, loc viu si stralucitor in bataia brizelor mediteranene, scandeaza pana tarziu, in noapte, imnul unei echipe care a asezat lumea la picioarele ei.

¡Barça, Barça, Barça! Campeones, campeones, ole ole ole!

Deja vu

M-am gandit bine zilele astea. Stiu, o sa ziceti: Hey that`s a start. :D

De ceva timp sunt intr-o pasa filosofo-meditativo-spiritualo-inutila si nu ma pot concentra decat in a aborda subiecte profunde si care la un moment dat nu mai au sens. Sigur ca asta am facut toata viata mea, dar zilele astea, cand ma gasesc sub o oarecare presiune din cauza studiatului (alupo) pentru bac, ma chinuie prostii meditative sau stari, cum le numea un domn bloggerash.

Te-ai gandit vreodata la impactul pe care il au anumite lucruri sau anumite persoane in viata ta, un impact atat de rasunator incat esti sigur ca in memoria ta afectiva s-au dezvoltat, inainte de a cunoaste bine persoana respectiva, anumite secvente? Ambiguu, huh?

Vorbesc de sentimentul ala bizar, cand vrei sa cunosti pe cineva din amintiri, cand iti dai seama ca iti pasa de cineva suficient de mult incat vrei sa faca parte din viata ta si impui ratiunii sa tina minte momentele cand l-ai vazut sau cand a avut o influenta in viata ta. Face parte din simplul act al existentei aceasta specie de curiozitate combinata cu un puternic simt al rememorarii, manifestandu-se prin momente de analiza ale subconstientului, prin nesfarsite clipe de tradare din partea atentiei tale, reprosuri ca nu ai imortalizat acel moment. Poate fi el si o privire careia nu i-ai dat importanta desi insemna ceva, o discutie in contradictoriu cu acel tip pe care il credeai insuportabil, dar care acum ii dicteaza inimii cum sa bata, poate doar ai vazut-o pe strada candva, de mult si aveai sansa sa ii ceri o intalnire, dar acum nu stii cine e si te tot gandesti la ea.

Poate ca esti la facultate, in capitala, si descoperi pe internet perechea ideala, acea tipa care e spontana si al naibii de draguta, vorbareata si in acelasi timp timida cand o intrebi despre ea, si culmea, locuieste in orasul tau natal; dar tu nu i-ai dat importanta cand zambea copilaros, trecand pe langa tine. Poate trebuia sa te uiti in ochii ei verzi atunci cand ea te privea patimas, poate trebuia sa ii dai mana atunci cand s-a impiedicat, altfel ai ratat emotia. Poate el a fost singurul care era in stare sa te salveze din calea masinii, desi tu nu i-ai raspuns nici o clipa zambetului pe care ti l-a afisat inainte sa se arunce in strada pentru tine.

Nu stii niciodata cand ziua cea mai importanta din viata ta este cea mai importanta. Nu pana nu se intampla. Nu recunosti cea mai importanta zi decat atunci cand esti chiar in mijlocul ei. Don`t waste any valuable time, any priceless moments, because life is happening right in front of you.

Be Brave!

This video really made my day. doua puncte ics

Ruland pe contrasens

Am intrat astazi pe fostul blog si am ramas uimita de aciditatea dintr-un articol. Stiu ca oamenii sunt rai, dar chiar in halul asta sa le descriu comportamentul? :)) me loves me.
"De ce esti prost, idiotule? Da, ai citit bine. Poate parea o intrebare care adesea are ca raspuns joaca dintre singurii 2 neuroni ramasi in micul tau creieras, deci este putin probabil sa ofere sugestii legate de comportamentul tau, dar, draga idiotule, asta nu inseamna ca nu iti pot spune cat de tembel te consider."
Continuarea aici.

De asemenea, recomand si ruland pe contrasens old thoughts , in care sustin ca viata e o curva si tu refuzi sa o.. ma rog, sa-i dai o lectie. Si un topulet cu ce doreste el sa auda de la ea.

Si vine bacu si nu stiu nimic la mate si ieri am avut o revelatie la pregatire in care ii reprosam profului ca nu inteleg cu ce ma ajuta pe mine in viata sa rezolv aria unor triunghiuri ale caror puncte sunt de fapt determinantii matricelor de ordin 10000 la a 7a.

In viata nu o sa am nevoie sa demonstrez ca exista o infinitate de valori pt care nu stiu ce solutii sunt in progresie geometrica. In viata, la naiba, nu am nevoie sa creez nici un program in C++ in care se cer numere Fibonacci. Sau ceva de genul. Ani de liceu, am supravietuit lor, desi am rulat toata viata mea pe contrasens.

Avea Yolo de la Zale un vers intr-o melodie, 'eu sunt bulangiul ala care nu s-a dus la premii'. Nu sunt nici un bulangiu (exista varianta feminina a cuvantului? :)) ) si am fost mereu la premii, dar m-am prezentat intotdeauna ca un outsider. Nu am fost niciodata demna de mate - info, dar poate ca daca am fost printre primii si m-am format pentru urmatorii pasi in ceea ce inseamna cariera si insasi viata, sunt o supravietuitoare, nu?

Si cand PCH ia foc..

Noi stim ca Dinamo face legea pe gazon. Si se pare ca acasa ne simtim cel mai bine, profitand de slabiciunilei unei echipe Poli destul de ravasita, fara elemente importante ale jocului, oameni precum Alexa sau Karamyan, mobilizatorii violetilor si chiar de un bun simt fotbalistic maret (daca mi se permite a ma exprima astfel). Doar 3 etape pana la final si multe cereri din partea conducatorilor de club, amenintari si tot soiul de invective la adresa echipelor adverse, a galeriilor considerate 'inamice', desi oamenii impartasesc pasiunea pentru acelasi sport, toate insa specifice campionatului autohton.

Mariuuuuuuuuuuuuus Niculaeeeeeeeeeee si cele doua goluri ale mijlocasului Ndoye fac tribunele sa sara in aer, dupa traditia de aici, din Stefan cel Mare, afisand zambete gigant si multa adrenalina tuturor sufletelor alb rosii care iau parte la "mantuirea" campionatului din sezonul '08 - '09. Ma astept ca Poli sa isi recupereze cele 6 puncte si noi sa plecam oarecum capul in fata unor hotarari luate mereu la masa verde, dar in mod sigur nu ne vom pierde demnitatea, un sentiment care ne-a reprezentat mai ales in retur, dupa meciuri nebune si pline de creatie.

Cat farmec si cata culoare dicteaza oamenii, cati fiori pe sira spinarii traiesti in momentele de maxima bucurie.. Atunci cand privesti la spectacolul oferit de cei pe care ii sustii, ai o implinire a simturilor, la care nu mai conteaza deloc povestile murdare a celor corupti sau lipsa totala de fantezie din afara stadioanelor.

"Rosu-i sangele varsat pt numele DINAMO

Albu-i semn ca s-au predat

Si Dinamo ii campioana!" Fredonam si strigam, una-i echipa ce-o urmam. Tam tam. :-)

Zodiile stralucitoare

Inainte de a continua prezentarea la care m-am incumetat, trebuie sa notez ca articolele ce fac parte din acest subiect sunt scrise strict de mine, asa cum percep (spuneam si in textul anterior) pe un esantion de 3-5 persoane, varste diferite, mentalitati diferite, caracterul persoanelor cu care, mai mult sau mai putin, am intrat in contact. Enjoy!
Caractere temperamentale si de cele mai multe ori, de invidiat, taurii, sagetatorii si gemenii sunt oameni joviali, calculati, intr-o permanenta stare de buna voie si de relaxare, cautand prin orice mijloc sa se lanseze in viata sociala sau sa isi intareasca relatiile cu diferite genuri de oameni.

Taurii sunt plini de tact si cunosc diferite metode prin care pot tempera situatii limita, neplacute, abordand probleme cu diplomatie si cu un calm care adesea poate enerva. Nimic nu pare sa fie prea greu pentru el si odata trasata sarcina si directia de urmat, se va inhama imediat la treaba.

Simt profund, intens, iubesc cu pasiune si se devoteaza celorlalti, asteptand sa li se raspunda la fel. Pot avea multe relatii in timpul vietii, insa se indragostesc cu adevarat foarte rar. Extrem de incapatanati, nu cedeaza niciodata mai ales daca sunt convinsi de veridicitatea informatiilor pe care le detin, mergand pana in panzele albe pentru principiile si modul lor de a rationa. De asemenea, daca si-au propus sa faca un anumit lucru, avand deja un plan de actiune, nu analizeaza si punctele de vedere ale celorlalti, considerand ca drumul ales este cel profitabil. Iubesc plimbarile si drumetiile in aer liber, nu refuza niciodata o invitatie de acest tip. Spirit petrecaret si sociabil.

Gemenii vor sa acceada in diferite cercuri sociale, fiind usor acceptati de cei din jur. Extrovertitii acestor semne zodiacale iubesc sa petreaca si sa fie in centrul atentiei. Sunt amuzanti si joviali, dar daca nu isi stapanesc impulsivitatea si dorinta de a fi in centrul atentiei cu orice pret, pot deveni sacaitori. Este capricios si volubil, mai ales in prezenta persoanelor apropiate. Are nevoie ca cei din jur sa depinda de el, sa isi organizeze viata dupa programul lui.

Se lasa ghidat mult mai mult de sentimente decat de ratiune. Va retine mult mai repede o insulta decat un gest frumos, nu pentru ca sunt orgoliosi, ci pentru ca primul a produs o impresie mult mai puternica in timp ce al doilea este un lucru normal.

Oameni de viata sunt stralucitorii sagetatori, persoane sociabile si care sunt interesate de orice aspect pozitiv si surprinzator al vietii. Sunt colorati si ii mobilizeaza pe cei din jur, molipsindu-i cu o bunavointa si cu un spirit energic, degajate din orice detaliu care ii face sa rada sau sa se simta bine. Nu se daruiesc decat acolo unde simt ca este nevoie de ei sau unde stiu sigur ca persoana respectiva nu le va strica anumite planuri, fiind influentati de caracterul celor din jur in alegerea persoanelor dragi, iubite.

Dinamici, entuziasti, veseli, indrazneti, directi, mari iubitori de natura si de animale, superficiali, ambitiosi si impetuosi, sagetatorii au legaturi cu orice zodie, cautand cercurile sociale si comunicarea.

Nu trebuie uitat insa ca sunt si foarte irascibili si furia lor devine oarba atunci cand sunt foarte iritati de catre o persoana. Ei au un fond orgolios pe care se formeaza calitatile lor de sociabilitate si nu vor respinge niciodata elogiile la adresa realizarilor cu care se mandresc. Orice critica indreptata impotriva lor ii va face sa reactioneze rece si dur. Se tin mai greu de promisiuni, de cele mai multe ori nu reusesc sa le indeplineasca.

Zodiile puternice

Leul este genul de om impulsiv, care isi manifesta imediat nemultumirea sau gandurile de revolta fata de o anumita situatie care poate neindreptati pe cineva. Lupta pentru cauze, sunt genul de persoane care se implica atunci cand simt ca nu asa ar trebui sa se desfasoare un anumit lucru, si, deasemenea, nu accepta ca alte persoane sa le conduca batalia. Dupa insasi denumirea zodiei, leul este regele junglei, este cel care conduce (sau cel putin, asta doreste) si nu priveste cu ochi buni pe cei care le invadeaza teritoriul, dorand sa aleaga pentru ei. Sunt orgoliosi, dar de cele mai multe ori, au motive pentru a fi, starea lor spirituala si mentala fiind de invingator si de om care nu isi accepta conditia, cautand in permanenta un loc mai bun, o situatie in care se pot dezvolta si creste.

Ii pot rani foarte usor pe cei din jur, dar nu o fac cu rea intentie, ci poate pentru ca se simt amenintati sau din pura placere, actionand din instinct, dintr-un sentiment de a-si proteja spatiul intim si lucrurile care le apartin (aici pot intra lejer si oamenii, leii sunt fiinte sociabile si amuzante, care tin la semenii lor). Este, fara indoiala, o zodie puternica, ei cred foarte mult in puterea banului, investindu-si toate resursele umane si intelectuale in dovedirea starii materiale.

Au defectul de a-i critica pe cei din jur si tin foarte mult la propria imagine, de aceea nu vor pierde nici un moment si nici un mijloc pentru a si-o imbunatati.

In cadrul zodiilor puternice, cu scopuri bine definite in viata si cu motivatie in a le realiza, intra si cutezatorul capricorn, dornic sa conduca vietile altor persoane, uneori gandurile si chiar gusturile. Au impresia ca stiu ce e mai bun pentru altii si incearca sa-i corecteze, vazandu-se deasupra tuturor. Siguranta in planurile lor si modul de a alege intotdeauna calea cea mai prospera si mai sigura ii transforma in buni lideri, in oameni care pot oricand da sfaturi persoanelor interesate, poate in nevoie. Principiile lor de viata ii ajuta sa se dezvolte, nu accepta niciodata ca alta persoana sa se indoiasca de certitudinea si de rigoarea faptelor lor, bazandu-se intotdeauna pe capacitatea lor de a-si construi viata. Sunt foarte puternici si in acelasi timp sensibili cand atentia le este indreptata spre oameni ce au nevoie de ajutor, dar cu o forta impresionanta de decizie si cu o spontaneitate specifica, rezolva si se straduiesc sa schimbe situatii si oameni.

Tenaci si impresionanti, capricornii vor fi mereu acolo sa te indrume, asa cum ei insisi isi controleaza viata cu o forta de invidiat.

Alegerea urmatoarei zodii pe care eu o consider puternica ma face sa oscilez intre scorpion si taur. Trebuie sa mentionez ca aceasta descriere a zodiilor este realizata din punctul meu de vedere, asa cum am reusit sa captez pe un esantion de maxim 5 persoane, varste diferite, mentalitati diferite, personalitati diferite caracterul si interesele lor.

Scorpionul debordeaza de energie si de ambitie, genul de om direct si dedicat planurilor sale pana in cel mai mic detaliu. Pune intotdeauna punctul pe i, fiind puternic si temerar in a depasi incercarile la care viata il supune. Face tot posibilul sa se razbune atunci cand altii comit nedreptati fata de el si nu are nici o remuscare in a improsca cu veninul care si reprezinta aceasta specie de artropod, manifestand un dispret vicios fata de dusmanul sau.

In toate locurile in care traieste si in toate profesiile in care exceleaza cu o ambitie puternica, scorpionul are ca dorinta principala sa fie cel mai bun, cel mai capabil, si atunci cand isi atinge acest scop o face in mod firesc, fara sfortari, avand insa in spate un mare volum de munca fizica si consum nervos. Ii plac riscurile, tot ceea ce implica pericole si are un pronuntat gust pentru aventura.

Il consider puternic si viclean, inteligent si mereu in dovedirea in fata celorlalti a eventualelor calitati de lider, dand impresia ca lumea este dependenta de el.

Trasaturile ce-l caracterizeaza cel mai bine sunt: dinamismul, dorinta de a invinge.

Era si timpul

Steaua - Rapid a avut tot ce i-a lipsit adevaratului derby de saptamana trecuta. De la galerii pline de culoare, la jucatori dedicati in totalitate jocului, la ocazii ce se termina cu tradionalul 'mortii ma-tii, mah'. Aceeasi echipa usor rahitica giulesteana, care s-a obisnuit sa castige cu chipe de genul Buzau, CS Otopeni, infrunta o formatie rosie albastra in cautare de victorie si tragand de orice punct cu riscul accidentarii si a acumularii de cartonase, se impune pe terenul rivalei bucurestene, printr-un scor care nu defineste palmaresul nici unei echipe. De fapt, ce meci din acest minunat sezon a descris istoria vreunei echipe? Poate prestatia Timisoarei? Posibil..

Am vazut saptamana trecuta doar secvente din meciul Rapid - Steaua din sezonul 2006-2007, retransmis de Kanal D, si ma gandeam cu nostalgie, la jucatorii care formau atunci echipele capitalei. Si mi-a placut. Foarte mult. Fata de cei care se ostenesc in acest moment sa joace un fotbal de 2009, oameni precum Ganea, Rada, Lucescu Jr cucereau cupa in 2007, facandu-si suporterii mandri ca reprezinta alb visiniul, iar Dica, Banel, Thereau straluceau sub antrenoratul lui Oli.
Marius Constantin pare ca joaca de o vesnicie in campionatul romanesc, dar cu toate cartonasele pe care omul reuseste sa le ia, nu il mai vezi o perioada lunga jucand, ceea ce iti creeaza impresia ca ar fi transferat pe nu stiu unde. Merita si baietii sa se mai bucure pentru o victorie, poate acest rezultat o sa ii motiveze in putinele etape ramase. Era si timpul.

HAI, DINAMO!

Instinct primar

Intotdeauna o parte din mine va cere sa nu il uit. Tresalta ceva in interior atunci cand privirea lui ajunge in dreptul bataii inimii mele, atunci cand ni se incruciseaza privirile intr-o contopire ce proiecteaza pe un ecran, aievea, amintirile care ne-au facut sa fim indragostiti. Incerc in continuu sa definesc ce inseamna aceste batai ale inimii mele, pielea care imi arde din moalele capului si pana in varful picioarelor, ascutind o pasiune ce nu doar ca ma intimideaza, ci naste, dincolo de dorinta corpului meu de a fi cu el, de a fi a lui, o traire pe care nu o pot stapani, de a-l pune pe un piedestal pentru restul vietii mele.
Este temperamental. Si tocmai asta ma atrage de mor sa fiu langa el, sa apartin lui. Inca nu inteleg de ce modul lui de a ma face sa sufar misca totusi un sentiment tulburator de atractie, de pasiune in mine, fiind secatuita de orice putere de impotrivire. Nu am stapanire asupra acestui uragan ce salasluieste in fundul sufletului, a ratiunii, a tuturor punctelor erogene de pe suprafata corpului meu si, desi nu doresc sa fiu stapanita de instincte primare, ador acest mod al meu de a iubi.
Astept cu nerabdare sa il vad din nou si sa ii marturisesc ceea ce nu am avut niciodata curajul, sperand ca nu ma va condamna pentru incapacitatea mea de a-l intelege in totalitate, oferind sanse atractiei care exista intre corpurile, aspiratiile, gusturile noastre.
Nu sunt doar o muritoare care aspira la implinirea in dragoste, sunt un om, cu slabiciuni si momente de nebunie (curata), dar ma pot darui pentru cauza noastra, aratandu-i ca, poate intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat, ne vom consuma pacatul, fara sa ne gandim la consecinte.

¡Iniesta es Dios!

Pentru pasionati, poze cu jucatorii si cu fazele mai importante ale meciului, momente captate extraordinar aici.
Cei care comenteaza la radio Catalunya sunt oamenii cei mai fericiti si cei mai in al9lea cer. Striga, zbiara, sar, urla si iar urla, iar minutul 93 de aseara nu a fost lipsit de aceste manifestari. Nici Alfredo Martinez nu s-a lasat mai prejos si a comentat faza golului in spiritul catalan, nebunesc. BESTIAL, BRUTAL, TOTAL. (Imi cer scuze, calitatea nu este cea mai buna, dar golul in mod sigur este frumos surprins.)




P.S. Aceasta imagine face cat 1000 de cuvinte. 'Iniesta, te spun lu` mamiiii!! '. Mai ca seamana foarte mult cu un pasaj memorabil din finala C.L. de anul trecut, cand dragul om cade in momentul executarii loviturii de departajare.
Mi-e scarba de el dupa ce l-a scuipat pe Tevez in aceeasi finala. De aceea nu ma mai satur sa-i vad fata de obosit cand isi fwte visul. Imagine superba. :))