Dansezi?

Arunca tulburata cartea lui de vizita in fundul sertarului.

-Si ce daca au fost cele mai frumoase clipe din viata mea? Conteaza?
Simte atata amaraciune in suflet incat ar vrea sa-si arunce amintirile in cea mai adanca groapa a uitarii. Dar nu poate. Nici nu vrea. Ratiunea o indeamna sa nu fie umilita si ii cere, ii ordona sa fie rece, sa stearga cu buretele zambetele, momentele, vibratia. Dar nu poate. Iar nu vrea.
Deschide usor sertarul. Da peste poza lui. Si zambeste cand ii vede gropitele din obrajii rosii. Incalzeste iar in palma ei acea oficiala amintire.
-Ce prostie! Daca ar vedea cum ma impiedic de amintirea lui, mi-ar rade iar in fata. Ce mult imi lipseste, cat de mult vreau sa mai faca asta o data. Doar o data.
Tulburator de placut ia rochia ei de seara in brate si incepe sa danseze in camera.
-Un`, doi, trei, patru.. Un pas mic, 2 mari, 2 la stanga, 2 la dreapta..
Isi da drumul in pat si retraieste tango-ul cu care el a cucerit-o.
-Dansam?
-Incantata..

Inchide ochii si isi imagineaza cum ar fi fost daca lucrurile ar fi stat altfel.
-Ce prostie! suspina ea inca o data. El nu e pentru mine. Doar sufletul lui este.
Intr-o miscare mecanica si robotica, rupe resemnata cartea de vizita. Iar in minte ii rasuna acel superb: "Dansezi? Doar o data, doar o data."